Sindromul Tourette este o afecțiune a sistemului nervos, caracterizată în special prin prezența ticurilor. Ticurile sunt mișcări convulsive, bruște, spasmodice ori chiar sunete și cuvinte repetate în mod nedorit. Persoanele care suferă de ticuri nu pot controla aceste mișcări și/ sau sunete. 

Cu toate că nu există leac pentru sindromul Tourette, sunt tot felul de tratamente care pot îmbunătăți calitatea vieții pacientului care suferă de această afecțiune. 

Cauzele sindromului Tourette

Cauza acestei afecțiuni nu este cunoscută, însă s-a descoperit faptul că această afecțiune este asociată cu zona din creier responsabilă cu reglarea mișcărilor corpului. 

Oamenii de știință suspectează că această boală poate apărea în urma unei combinații de factori de mediu cu o moștenire genetică. Substanțele chimice care transmit impulsuri nervoase către creier pot fi implicate în declanșarea acestei boli. 

Persoanele care au rude de gradul I diagnosticate cu sindromul Tourette sunt mai expuse riscului de a dezvolta, la rândul lor, această boală. De asemenea, bărbații prezintă un risc de trei ori mai mare decât femeile de a avea sindromul Tourette.

Simptomele sindromului Tourette

Manifestările acestei tulburări apar, în general, în copilărie, în perioada 5-10 ani. Cel mai adesea se observă, în primă fază, ticurile la nivelul capului și gâtului și se accentuează în perioadele stresante sau în cele în care apar emoții intense, fie ele și de natură fericită. În perioada adolescenței sau la maturitate, ticurile pot deveni mai blânde, iar în cazurile fericite, pot chiar dispărea de tot. Sunt și excepții de la regulă, desigur, așa că uneori, la maturitate, ticurile se pot agrava. 

Principalele simptome ale acestei afecțiuni sunt ticurile. Acestea pot fi blânde sau severe, în funcție de caz. Când manifestările bolii sunt agresive, calitatea vieții pacientului este serios afectată.

Ticurile pot fi împărțite în două categorii:

  • ticuri simple – sunt acelea care apar brusc și constau în mișcări repetitive care implică un număr limitat de grupe musculare;
  • ticuri complexe – sunt cele care implică o serie de grupe de mușchi. 

Ticurile pot fi de natură motorie (n.r. implică mișcări) sau vocală. 

De multe ori, sindromul Tourette este confundat în mod eronat cu coprolalia. Aceasta din urmă este caracterizată de nevoia patologică de a folosi cuvinte obscene. 

Exemple de ticuri simple:

  • clipit;
  • mișcări ale capului;
  • tremur al umerilor;
  • mișcări ale nasului;
  • mișcări ale gurii;
  • grimase;
  • tuse;
  • lătrat;
  • grohăit.

Exemple de ticuri complexe:

  • nevoia de a mirosi sau atinge unele obiecte;
  • imitarea unor mișcări făcute de altă persoană;
  • un anumit stil de mers;
  • gesturi obscene;
  • răsucirea mâinilor;
  • mersul în cerc;
  • repetarea cuvintelor zise de altă persoană;
  • repetarea unor cuvinte obscene.

Ticurile nervoase pot apărea chiar și în somn. Înaintea declanșării ticurilor, pacienții resimt o senzație inconfortabilă de care reușesc să scape abia după tic – poate fi o tensiune, o gâdilătură sau chiar o mâncărime. Unii pacienți o compară cu senzația pe care o avem înainte de a strănută. 

Diagnosticarea sindromului Tourette

Nu există un test sau o analiză anume care poate identifica sindromul Tourette. Medicii stabilesc acest diagnostic în funcție de istoricul pacientului, precum și de semnele și simptomele manifestate de acesta. Criteriile de diagnosticare includ însă:

  • prezența ticurilor de natură motorie, dar și verbală, nu neapărat în același timp;
  • apariția ticurilor de mai multe ori pe zi, timp de cel puțin 1 an;
  • apariția ticurilor înainte de vârsta de 18 ani;
  • ticuri care nu apar în timpul administrării vreunui tratament medicamentos;
  • ticuri care își modifică, în timp, severitatea, frecvența, complexitatea și localizarea.

Pentru a înlătura orice alte posibile afecțiuni, medicul poate recomanda și un RMN pacientului care prezintă asemenea simptome. 

Tratamentul sindromului Tourette

Chiar dacă nu este o boală care se vindecă, când manifestările sunt atât de severe încât afectează calitatea vieții pacientului, medicul poate recomanda diverse tratamente:

  • medicamente din clasa celor care blochează sau reduc decretarea de dopamină;
  • injecții cu Botox pentru blocarea anumitor mușchi;
  • medicamente pentru ADHD;
  • antidepresive;
  • medicamente antiepileptice.

Și terapia cognitiv comportamentală și psihoterapia pot ajuta pacientul cu Tourette să își accepte mai ușor diagnosticul, dar și să găsească modalități prin care să reducă impactul acestei afecțiuni asupra calității vieții. Terapia cognitiv comportamentală poate ajuta pacientul să identifice senzațiile premergătoare unui tic și să învețe să folosească mișcări voluntare care pot anula ticul. De asemenea, terapia poate trata sau preveni complicații ale acestei afecțiuni, cum ar fi comportamentul obsesiv-compulsiv, depresia sau anxietatea.